Carbohidrații sunt un grup de compuși având aceeași structură biochimică pe bază de carbon (C), hidrogen (H) și oxigen (O). Carbohidrații cuprind zaharuri, amidonuri și fibre alimentare. Moleculele cele mai simple din categoria carbohidraților sunt zaharurile (monozaharide și dizaharide).
Lanțurile și structurile mai lungi formate din aceste zaharuri reprezintă carbohidrații complecși, cum ar fi amidonurile (polizaharide) și fibre dietetice (oligo- și polizaharide). Zaharurile și amidonurile sunt numite carbohidrați digestibili.
Carbohidrații digerabili sunt o sursă directă de glucoză, o sursă importantă de energie pentru organism și sursa principală pentru unele țesuturi, precum cele cerebrale sau globulele roșii.
Atunci când aportul de carbohidrați este limitat, glucoza poate fi de asemenea sintetizată din proteine și alți compuși. Câinii și pisicile posedă enzimele digestive necesare pentru a descompune carbohidrații digerabili în unități de zahăr ce pot fi absorbite în intestinul subțire. O excepție o reprezintă zahărul din lapte, lactoza, pe care majoritatea câinilor și pisicilor nu o pot digera în mod adecvat la vârsta adultă, ceea ce poate cauza tulburări gastrointestinale.
Amidonul are de asemenea proprietăți tehnologice importante pentru fabricarea crochetelor de hrană uscată, dat fiind că gelatinizarea acestuia este o componentă esențială a procesului de extrudare.
Câinii și pisicile nu au enzimele necesare pentru a desface legăturile dintre fibrele glucidice; ca atare, fibrele nu pot servi ca sursă directă de glucoză sau energie pentru animale. Totuși, odată ce fibrele ajung în intestinul gros, trec prin procesul de fermentare datorat florei intestinale (în special bacterii și drojdii) pentru a furniza energie bacteriilor și celulelor intestinale.
Nivelul capacității de fermentare depinde de tipul fibrelor. Fibrele aduc mai multe beneficii animalelor de companie. Unele fibre fermentabile, cunoscute ca fibre prebiotice, favorizează creșterea florei intestinale benefice care poate contribui la reducerea coloniilor de bacterii nocive. Produsele fermentării fibrelor sunt benefice pentru celulele intestinului gros. Fibrele nefermentabile susțin tranzitul intestinal regulat și reglează consistența materiilor fecale. Mai mult, dat fiind că aceste fibre au un aport caloric aproape inexistent pentru câini și pisici, pot fi utilizate pentru a asigura volum și senzație de sațietate în cazul animalelor de companie predispuse la îngrășare.
Majoritatea produselor alimentare pentru animale de companie utilizează ingrediente care asigură un amestec de fibre fermentabile și nefermentabile, pentru a oferi beneficiile ambelor tipuri de fibre.
Sursele frecvente de amidon din hrana pentru animale de companie sunt cerealele, plantele leguminoase și legumele rădăcinoase. Amidonul trebuie să fie gătit foarte bine pentru a putea fi digerat în mod corespunzător și a preveni tulburările intestinale.
Fibrele sunt furnizate de ingrediente precum cerealele integrale, celuloza purificată, pulpa de sfeclă sau cicoare, semințe de psyllium, fibre de fructe și legume, inulină și FOS (fructo-oligozaharide).
Deși nu constituie un nutrient esențial, carbohidrații digerabili oferă o sursă de energie și glucoză ușor de utilizat, permițând formularea unor rețete cu conținut moderat de grăsimi și aport caloric scăzut pentru a contribui la gestionarea problemelor de greutate. Ajută de asemenea la reducerea consumului de proteine de origine animală, care reprezintă o resursă limitată în nutriția pentru animale de companie, fiind totodată asociat cu o amprentă de carbon mai mare. Nici fibrele alimentare nu constituie un nutrient esențial, dar oferă beneficii multiple, cum ar fi susținerea florei intestinale sănătoase, a unui transit intestinal adecvat și a senzației de sațietate.
Principalele surse de fibre și carbohidrați incluse în hrana pentru animale de companie furnizează de asemenea nutrienți importanți, precum vitamine, minerale și acizi grași. Aportul optim de carbohidrați digerabili și fibre variază de la animal la animal. Consultați medicul veterinar sau nutriționistul veterinar pentru a alege cea mai bună hrană pentru animalul dvs. de companie.
Legislația UE impune informațiile nutriționale minime care trebuie precizate pe eticheta produselor pentru animale de companie, la secțiunea intitulată „constituenți analitici”, ca număr de grame la 100 de grame de hrană propriu zisă (%). Sunt incluse aici proteinele (sau proteinele brute), grăsimile (sau grăsimile brute), materia anorganică (cenușă brută) și fibrele brute; nu sunt incluși însă carbohidrații digerabili.
Valoarea fibrelor brute de pe etichetă este rezultatul analizei chimice care subestimează conținutul total de fibre alimentare al hranei; conținutul de fibre al produsului este de obicei mai mare decât cel declarat. Pentru informații mai detaliate cu privire la conținutul de carbohidrați specific unui anumit tip de hrană pentru animale de companie, contactați producătorul.
Sursa: FEDIAF – Federația Europeană a Industriei de Petfood