O experienta minunata! Acesta ar fi cea mai buna descriere, in cateva cuvinte, a saptamanii petrecute alaturi de copiii din diferite scoli din Bucuresti, cu ocazia promovarii programului “ABC-ul Animalelor de Companie”.
Este uimitor cum sufletelele acestea te pot pune in incurcatura si te pot surprinde extrem de placut prin sinceritatea cu care sunt interesati de animale, indiferent daca au sau nu acasa un animal de companie. Spre marea mea surprindere aproape toti copiii pe care am avut norocul sa ii cunosc aveau foarte multe informatii in ceea ce priveste ingrijirea unui caine sau a unei pisici (cei mai multi dintre ei avand un astfel de animalut acasa). Stiau ce inseamna responsabilitatea de a avea un animal de companie, ce hrana este necesara in functie de varsta si talie, ce program de joaca si de plimbare trebuie alocat prietenului lor patruped.
Desi inceputul discutiilor erau mereu mai timide, pe parcursul celor doua ore petrecute cu fiecare clasa incepeau sa prinda curaj si sa povesteasca despre animalele lor, ale prietenilor sau rudelor.
Ce m-a bucurat extrem de mult a fost interesul pe care l-au aratat fata de informatiile noi primite. Intrebarile primite din partea lor au fost extrem de pertinente, iar surprinderea mea a fost cu atat mai mare cu cat cei mai multi din ei erau de clasa I sau a II-a. Recunosc, am fost pusa in incurcatura de doua ori prin natura intrebarii adresate. Primul “soc” a venit din partea unei fetite de clasa I care m-a intrebat care este procedura unei eutanasii si de ce nu se aplica si in cazul oamenilor. A fost un moment in care, pur si simplu, m-am blocat. Este, totusi, dificil de explicat unui numar de 30 de copii de 6 ani cum se procedeaza in astfel de cazuri. Te gandesti sa expui manopera intr-un mod cat mai putin traumatizant pentru ei.
A doua intrebare “minune” a venit tot din partea unei fetite, tot de clasa I, care m-a intrebat cum facem diferentierea intre catei si cateluse. Cum nu se putea pune in discutie anatomia fiind atat de mici ca varsta, a trebuit sa caut o cale de mijloc incat raspunsul sa fie atat amuzant, cat si explicit.
Din cele 6 zile petrecute cu ei, cea care imi va ramane mereu in suflet, va fi cea in care am vizitat scoala copiilor cu dizabilitati de vedere. Nu pot spune ca restul copiilor nu-mi vor ramane in amintire sau ca nu i-am indragit. Insa, in acea vineri am vazut ce inseamna sa te poti bucura de viata si de o atingere, in ciuda problemelor pe care viata ti le pune in cale. Caldura cu care am fost primita, interesul pentru meseria mea, setea de informatie, apropierea pe care am avut-o cu ei a fost de nedescris. Am plecat de acolo cu lacrimi in ochi, dar de bucurie si onoare ca i-am cunoscut. Si mi-am promis ca ma voi intoarce la acesti copii minunati oricand voi avea posibilitatea.
O experienta minuata pe care as vrea sa o repet. Este cel mai sincer si simplu mod de a descrie orele petrecute cu suflete sincere si frumoase. Multumesc A.R.P.A.C. pentru aceasta ocazie extraordinara!
A declarat Dr. Raluca Nae, voluntar programul ABC-ul Îngrijirii Animalelor de Companie
